Ediţii: 2016 | 2014 | 2012

Palatul Cantacuzino, Floreşti, Prahova

Autor:
Mihaela Bălan
Colaboratori:
arh. int. Ioana Arzoiu, arh. int. Mika Nilich, arh. int. Oana Constantinescu, arh. int. Elena Constantin, stud. arh. Rayvan Margarit
Localizare:
România, jud. Prahova, Floreşti
Pornind de la ideea că într-o clădire istorică nu admirăm numai formele materiale, ci poate mai mult ne impresionează amintirea unui om ilustru, a unei poveşti uimitoare, a unei epoci strălucite sau poate, mai presus de toate, valoarea sa pentru o istorie a artei sau a unei arhitecturi pe care nici o imitaţie nu o poate da, studiul de faţă îşi propune rezolvarea unor probleme legate de modul de conservare şi transmitere a unei valori arhitecturale şi patrimoniale.
Subiectul studiului este Palatul Cantacuzino din Floreşti ( Prahova), denumit şi „Micul Trianon”, construit de către Grigore G. Cantacuzino (zis şi Nababul datorită averii fabuloase pe care o deţinea) după planurile arhitectului Ioan D. Berindei, unul dintre cei mai renumiţi arhitecţi din prima jumătate a secolului trecut, cel care proiectase câţiva ani mai devreme şi Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Naţional George Enescu). Cunoscut pentru înclinaţia sa pentru lux, Grigore G. Cantacuzino şi-a dorit ca palatul de la Floreşti să fie un exemplu de eleganţă şi rafinament.
Starea actuală a palatului reclamă urgent măsuri de conservare, începând cu igienizarea edificiului, delimitarea terenurilor aferente clădirii, degajarea dărâmăturilor din interiorul clădirii, continuând cu reparaţii de ordin general şi apoi trecerea la consolidarea propriu-zisă a edificiului. Pornit iniţial ca o provocare de a reface un interior cunoscut doar din poveştile localnicilor, neexistând dovezi concrete, studiul de faţă reprezintă o propunere de reabilitare şi refuncţionalizare, bazat pe exemple similare şi pe o cercetare amănunţită a stilului arhitectural şi a interioarelor epocii.
Analiza zonei a condus la definirea funcţiunii ce ar putea fi acordată palatului, bazată pe elementele identitare şi valoroase ale amplasamentului. Pornind de la premiza că acordarea funcţiunii de muzeu unui monument istoric ar putea aduce un plus de vitalitate clădirii şi ar introduce-o în prezent, proiectul Muzeul Cantacuzino îşi propune refacerea interiorului palatului şi transformarea lui într-un muzeu de arta şi istorie a epocii de început de secol XX care pune în valoare stilul eclectic ce a influenţat arhitectura majorităţii clădirilor vremii. Eclectismul considera istoria stilurilor ca o colecţie din care iei după voie elemente presupuse a fi valoroase şi pe care le compui după principii coerent istorice şi decorative. Este ceea ce propune şi proiectul de faţă. Funcţiunii principale de muzeu i se alătură şi cea de cramă-restaurant (la demisol), iar parterul va putea fi folosit pentru conferinţe, spectacole şi diverse manifestări.
Proiectul ajunge până la detalierea completă a interiorului şi propuneri concrete de finisaje şi decoraţii pentru fiecare încăpere a palatului, acestea fiind bazate pe un studiu comparativ al amenajărilor interioare în stil eclectic.

Panouri pentru expoziţie

Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea orginală (se vor deschide într-o fereastră nouă)