Ediţii: 2016 | 2014 | 2012

Clopotniţă, Cimitirul Săracilor Sighet

Autor:
Ştefan Radocea
Colaboratori:
Structura: ing. Teodor Raicu (RAINVEST srl)
Beneficiar:
Fundatia Academia Civica, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet
Localizare:
România, jud. Maramureş, Sighetu Marmaţiei vezi harta
“Cimitirul Saracilor” se afla la iesirea din Sighetu Marmatiei spre Satu Mare, intre raul Tisa, granita naturala cu Ucraina, si raul Iza. Denumirea sa provine din folosinta acestuia ca loc de veci pentru cei ce nu isi permiteau achizitionarea unuia in cimitirul orasului. In perioada ce a urmat celui de-al razboi mondial autoritatile ce administrau si inchisoarea de la Sighet, locul in care o buna parte a elitei intelectuale romanesti a fost intemnitata pentru curajul de a-si apara convingerile, profita de pozitia izolata si de statutul acestui teren pentru a-i ingropa fara cruce, uneori sub acoperirea intunericului, pe cei ce isi vor fi gasit sfarsitul sub teroarea si umilinta gardienilor.
Primul meu contact cu Inchisoarea de la Sighet si cu Cimitirul Saracilor a fost acum mai bine de 3 ani cand am avut ocazia sa particip la celebrarile Zilei Memoriei organizate de Fundatia Academia Civica in fiecare an in ziua Inaltarii Domnului. Atunci, fostii detinuti politici din intreaga tara se aduna la Sighet pentru a rememora experientele traite si pentru a-si povesti ultimele evenimente. Cei veniti la Cimitir pentru slujba ce s-a tinut la Troita din piatra de Baschioi, ce se afla in mijlocul terenului, au parcurs distanta de la drumul national pana la poarta pe drumul paralel cu acesta, pentru ca apoi, sa parcurga aleea betonata lipita de gardul cimitirului pana aproape de Troita.
Confruntat mai apoi cu cerinta de realiza un turn pentru o clopotnita si a unui loc de unde cimitirul poate fi observat de la inaltime, mi-am adus aminte de acel sir de oameni ce se prelingeau pe laturile cimitirului, constienti parca de importanta terenului pe care calca, pentru ca mai apoi sa se adune in jurul Troitei. Am dorit ca viitoarele constructii sa atinga si ele cat mai putin pamantul, contactul sa fie minim, dar suficient de puternic pentru a putea tine suspendat deasupra cimitirului.
Cei doi pereti verticali prind intre ei si sustin platforma si clopotul, agatand pe exteriorul lor scarile. Urcarea este la fel de liniara precum circulatia orizontala, petrecandu-se pe latura exterioara a peretilor pentru ca ragazul opririi pe platforma sa permita observarea de la inaltime a cimitirului.

Panouri pentru expoziţie

Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea orginală (se vor deschide într-o fereastră nouă)