Ediţii: 2016 | 2014 | 2012

Hotel Floreasca

Autori:
Maria Mădălina Iftimi, Dorin Ştefan Adam
Colaboratori:
Structuri: s.c. Neo Structural Engeneering s.r.l.
Instalaţii: s.c. Katas Concept Design s.r.l.
Executant: s.c. Advan Constructii s.r.l.
Faţadă: Alukonigstahl
Fotografie: Andrei Mărgulescu
Beneficiar:
s.c. Diesel Servcom s.r.l.
Localizare:
România, Bucureşti, str. Mircea Eliade nr. 113 vezi harta
Indicatori:
RH: P+5E
Hotelul este situat aproape de lacul Floreasca, în zona mixtă, unde conform reglementărilor de urbanism regimul de înălţime putea fi de P+14E. Datorită suprafeţei relativ mici şi a CUT-ului din zonă regimul de înălţime este P+5E. Am optat să orientăm majoritatea camerelor înspre lac, deşi poziţia punctelor cardinale nu este una dintre cele mai fericite, dar ele au o bună privelişte. Tot înspre lac se deschid şi cele două restaurante unul situat la parter, altul la etajul 1 al imobilului. Proiectul s-a executat într-un timp record, doar de un an de la momentul începerii săpăturilor. Perioada mai dificilă a şantierului a fost cea a execuţiei fundaţiilor şi a subsolului situate sub nivelului luciului apei lacului Floreasca.
Iniţial faţada dinspre lac avea o altă materialitate fiind placată cu sticlă emailit. Am trecut succesiv prin schimbarea materialelor ei pentru ca în cele din urmă din cauza bugetului să rămână o tencuială decorativă cu o granulaţie diferită de cea a restului casei. Nu au mai fost executată placa de peste terasa etajului 1, volumetria generală suferind astfel schimbări.
Situl acestui hotel se află pe malul lacului Floreasca şi este unul dintre acele amestecuri ciudate de zonificări atât de caracteristic Bucureştiului: spaţii verzi, în care nu ai voie să construieşti nimic, se învecinează direct cu zone în care, dimpotrivă, contextul urban intens primează şi ai voie să construieşti foarte mult. Aşa se explică de ce printre şi în spatele fragmentelor de pădure (uneori complet abandonate) apar clădiri masive şi de ce clădiri de birouri sau locuinţe stau lângă chioşcuri, terase şi alte construcţii provizorii sau abandonate.
Volumul este destul de compact încât să lase cât mai mult teren liber, dar nici prea restrâns în plan astfel încât să devină prea înalt. Partiul este simplu şi clar: camere în dublu tract la nivelurile superioare, în timp ce parterul şi etajul 1 rămân spaţii publice deschise către lac. Parterul depăşeşte în lăţime prisma de bază, creând o terasă generoasă pentru saloanele de la etajul 1.
Expresia clădirii corespunde funcţiunilor şi relaţiilor cu vecinătăţi diferite. Către sud (şi oraş) un simplu dreptunghi este perforat de mari ferestre pătrate; către nord (şi lac), o ramă ieşită în consolă încadrează planul faţadei propriu-zise, ritmat de uşile-fereastră aliniate decalat. E o pierdere şi dispariţia copertinei ce ar fi trebuit să acopere parţial terasa de la etajul 1 şi care ar fi legat mai bine prisma generală de parterul extins. Chiar şi aşa, însă, clădirea stă bine în panorama malurilor de sud şi de vest ale lacului: o reinterpretare contemporană curată a cutiei moderniste albe ieşind dintre arbori.
Amenajarea interioară şi unele dintre detaliile exterioare (cum ar fi balustrăzile din fier forjat, de exemplu) corespund unei viziuni foarte diferite de cea esenţială a proiectului. Rămâne ca punct forte al demersului coerenţa unei inserţii într-un context destul de dificil.

Panouri pentru expoziţie

Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea orginală (se vor deschide într-o fereastră nouă)