Ediţii: 2016 | 2014 | 2012

Decor şi costume pentru „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen

Autor:
Irina Moscu
Beneficiar:
UNATC Bucuresti
Localizare:
România
Concept scenografic – Hedda Gabler de Henrik Ibsen

Ideea de actualitate şi contemporaneitate a decorului a pornit şi de la viziunea regizorului de a aduce toată acţiunea în prezent. El a transpus şi a adaptat timpul lui Ibsen în parametrii societăţii actuale, ilustrând fidel lumea zilelor noastre, lumea în care trăim, o lume nebună, plină de orori, perversităţi, moralităţi îndoielnice, decăzute, adică o lume reală.
Prin desenul decorului am încercat să creez o imagine şi implicit o atmosferă rece, sterilă, unde accentul să se pună pe importanţa acţiunilor din scenă, decorul venind în întâmpinarea actorilor în primul rând la nivel funcţional şi apoi plastic.
În această soluţie am păstrat ideea cadrului/porţii de trecere, acest element cu greutate având rolul de a separa spaţiile de joc. Pot spune ca este elementul vertical, masculin, de forţa al scenei. În viziunea mea poarta, ca element scenografic, este verticala scenei. Văzând-o ca pe un element masculin, am asociat-o cu barbaţii din viaţa Heddei. Pe buza frontală a cadrului am poziţionat o draperie de fire albe prin care reuşeam să filtrez mai bine zonele de interes, dar avea şi rolul de a deveni suprafaţă de videoproiecţie. Astfel, în faţa cadrului era zona principală de joc, zona din interiorul ramei era menită să fie zona de dinning/ bar, zona unde se retragea Tesman şi Brack să vorbească la un pahar , iar zona din spatele uşilor, cele poziţionate pe buza din spate a cadrului era zona boudoire-ului Heddei. Pană la urmă, datorită sugestiilor regizorale referitoare la fluiditatea jocului actoricesc şi de separaţie pe zone de interes, spaţiul din spatele porţii a devenit cel care găzduieste zona barului/dinning-ului. Pe buza din spate a porţii exista o suprafaţa oglindată realizată din plexiglass oglindat. Aceasta face ca zona de joc din faţa porţii să se reflecte şi să concentreze atenţia asupra personajelor din prim plan. Tot aşa se păstreaza şi ideea reflecţiei multiple a Heddei . În momentul în care uşile se dechid şi vedem fundalul scenei, zona de joc din spate, vedem şi imaginea multiplicată/multifaţetată a Heddei (în general personajele care stau în cadrul uşii).
Al doilea element important în scenă este “modulul alb”. Modulul alb a fost conceput ca un obiect multifuncţional care să joace mai multe roluri. El devine pe rand masă, scaun, canapea şi pian. Pianul este un element neaşteptat, deoarece este înglobat în blatul modulului, astfel spectatorul se întreabă unde este vestitul pian al Heddei despre care Ibsen vorbeşte.
Pe de altă parte, modulul alb este şi elementul orizontal, cel care simbolizează feminitatea şi stabilitatea (echilibrează scena). În viziunea mea, am asociat modulul alb cu personajul Heddei. L-am văzut ca pe un obiect care îi aparţine în întregime ei. E obiectul/fetişul Heddei, doar ea are voie să urce pe el. E un obiect “extraterestru” care este privit la început ca pe o ciudăţenie a Heddei, un capriciu. Este locul unde ea îşi ademeneşte victimele.

Panouri pentru expoziţie

Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea orginală (se vor deschide într-o fereastră nouă)