Ediţii: 2016 | 2014 | 2012

Transdisciplinaritate şi arhitectură

Autor:
Cosmin Caciuc
Colaboratori:
Redactor: Eugenia Petre
Tehnoredactor: Mariana Cismaru
Coperta: Ionuţ Ardeleanu-Paici
Încercând să cartografieze transformările arhitecturii în zonele ei de graniţă disciplinară, acest studiu confruntă turbulenţa discursivă din teoria de arhitectură pe fondul unor dezbateri filosofice fundamentale. Prin urmare, investighează slăbirea graniţelor disciplinare, conflictele inter-discursive şi momentul de apariţie al transdisciplinarităţii în orizontul nostru profesional.
După un scurt excurs metodologic în care se reevaluează tensiunea dintre epistemologie şi hermeneutică, volumul interpretează manifestele / dezbaterile pe tema transdisciplinarităţii (Erich Jantsch, Basarab Nicolescu, Julie Thompson Klein, Roland W. Scholz & David Marks, Ubiratan d’Ambrosio, Douglas Kellner), dar şi critica acesteia (Bruce B. Janz, Jürgen Mittelstrass, Gavan McDonell, William H. Newell, Roderick Macdonald, Desmond Manderson).
Prin survolarea fundalului filosofic, se disting apoi principiile transdisciplinare ale „gândirii radicale” (Gilles Deleuze, Félix Guattari, Jean Baudrillard, Jacques Derrida) şi ale „gândirii slabe” (Gianni Vattimo, Richard Rorty, Wolfgang Welsch, Michel Serres). În miezul lucrării se dezvoltă o analiză a transdisciplinarităţii implicite şi explicite în teoria arhitecturii. La nivelul implicit, opt subcapitole interpretează medierea recentă între opoziţii fundamentale: subiect şi obiect, tradiţie şi modernitate, avangardă şi ariergardă, global şi local, suprafaţă şi structură, concepte abstracte şi experienţe concrete, raţionalitate şi iraţionalitate, realitate şi virtualitate. La nivelul explicit, sunt comparate perspectivele „radicale” ale transdisciplinarităţii în arhitectură (Lebbeus Woods, Marcos Novak, Thierry Ramadier) cu cele „slăbite” (Mark Linder, Elizabeth Diller, Ricardo Scofidio & Charles Renfro, Roderick J. Lawrence & Carole Després).
Concluziile converg către ideea că transdisciplinaritatea este o formă de conştientizare şi articulare a valorilor şi aspiraţiilor culturale dincolo de discipline, sub forma unor credinţe care motivează coerent paradigmele de gândire specifică. Este vorba aşadar de înţelegerea condiţiei umane, de coerenţa acţiunilor practice şi consecvenţa cunoaşterii specializate. Transdisciplinaritatea valorifică responsabil enciclopedizarea cunoaşterii şi suprateoretizarea în zonele unde arhitectura, artele, ştiinţele exacte şi cele umaniste se intersectează şi se transformă reciproc. Ea reprezintă o conversaţie cultivată, dependentă de revizuiri şi reformulări. Viitorul acesteia depinde de integrarea dintre formă şi conţinut, de menţinerea unor tensiuni creative în locul conflictelor legate de opoziţiile tradiţionale fundamentale, de medieri între opoziţii şi, mai ales, de activarea unui „terţ inclus”.

Panou pentru expoziţie

Click pe panou pentru a-l vedea la mărimea orginală (se va deschide într-o fereastră nouă)